15.8.14

Flirtul îți dă aripi



Omul este o ființă evoluată. Departe de a mai fi doar ”un animal rațional”. Nu. El reprezintă însumarea forțelor ce l-au creat. Versatil. Uimitor.

După ce l-am împroșcat pe om cu calități, este probabil timpul să
indicăm încă in lucru definitoriu pentru el, prezent atât ca și calitate, cât și, poate mult mai dureros, ca un defect. Omul cugetă la nemurirea sufletului.
Sau, poate mai bine spus, la a materialului genetic. Așa că nu este neobișnuit să vezi în om impulsul iremediabil de a se pui. În cele din urmă. Sau măcar de a încerca.

Ce e drept, aceasta tendință se observă mai ușor la posesorii mândri de falus. Sexul frumos este mult mai atent în manifestarea acestei tendințe.

E, și cum omul e și o fire socială, nu cată a încerca de-a se pui de cum vede duduia. Că nu e frumos. Nu. O vrajește. Iar locul cel mai bun de a face asta este în tren. Și mai ales dacă tipa n-are chef de brașoavele tale.

Așa a pățit un tip. La 25 de ani, când nevoia de Viagra e dupa orizont, probabil chitit să asculte povestea indianului Talpă-Iute, s-a pus pe curtat. Ce nu a luat în calcul băietul e că femeia arareori e singură. Așa că bărbații din preajma ei l-au dus la plimbare. Adică l-au dat jos din vagon. Afară. În plin mers.

Acum, în timp ce bravii gardieni ai duduii așteaptă pedeapsa, putem spera că această întâlnire efemeră cu Tanatos va induce o veritabilă sinaptogeneză în victimă. Dacă există și fundament fizic.

No comments:

Post a Comment