29.3.14

De cultură generală

Ai un om care știe extrem de multe chestii, dar într-un domeniu limitat și ai un om care știe câte ceva despre o mulțime de lucruri. Care-i mai util?

Ambii sunt încadrabili undeva. Probabil ăla cu spectrul limitat va ajunge mai departe, cunoștințele lui fiind mai cuantificabile, dar nu despre asta discutăm aici.


Ce are în plus ăla ”cudetoate”?
" Are <<cultură generală>>". Afirmația asta merită locul său distinct în topul imbecilităților răcnite aiurea-n tramvai de oameni.
Practic, ce se înțelege acum prin cultura generală, la nivel cotidian, este ”Eu știu ceva și tu nu știi. Ha. Boule”. E de ajuns să îl pui pe cineva la zid cu fărâma ta de cunoștință pe care el se întâmplă să  nu o posede ca tu să te declari cunoscător. Nu are importanță dacă informația ta aia bună de tot e de fapt atât de idioată că nici măcar un context nu poți să îi găsești. Știi și el nu știe, l-ai făcut pe fraier.

În perioada lui Cantemir, termenul de ”cultură generală” semnifica un set de cunoștințe avansate în mai multe domenii. În ziua de azi, termenul a fost înlocuit frumos cu ”erudit”. Poate pentru că în perioada aia să știi multe despre tot era normal. Acum, nația tâmpindu-se, nu era tocmai util să folosești un termen relativ ușor de pronunțat fără să pari pompos pentru ceva care desemnează atât de puțini. ”Cultura generală”, căzând în dizgrație, a căpătat un nou sens, sensul perceput de noi azi.

Firește, ”cultura generală” devenind acum accesibilă unei mari mase de oameni, a început să împrumute caracteristicile lucrurilor ce se pot efectua în număr mare. Unul dintre aceste lucruri este concursul. Unde cândva ”cultura generală” era o chestie care te interesa strict pe tine, acum a devenit un motiv de paradă.
Pot să înțeleg buna intenție din spatele acestor competiții. Lumea nu mai vede altă carte decât asul de treflă. De-aia toată agitația întru culturalizare. Asta pot să înțeleg. Dar ce am încetat să mai înțeleg e atitudinea oamenilor legată de asta. ”Nu știi când a avut loc bătălia de la Stalingrad? Îuăileu!” - cuplată imediat cu ”Cine nu cunoaște greșelile istoriei e condamnat să le repete”(o replică altminteri bună, dar care se depreciază în contexte prăpădite). ”Nu știi care e cel mai înalt vârf al României? Vai de mine și de mine” - cuplată cu ”Dacă nu îți cunoști țara, te pierzi dracu' și mori”.

Mai mult, fiindcă acum ”cultură generală” a devenit ceva foarte vag, cam orice îi poate fi arondat. Devine astfel esențial, cel puțin în anumite situații, să știi vechea nouă achiziție a lui Bote sau numele primei românce care a pozat în Playboy. Iar cel care știe aceste lucruri, în prisma normelor care definesc ”cultura generală” azi, este un cunoscător.


P.S.: Am urât, urăsc și cel mai probabil voi continua să urăsc din ficați orice confruntare care ajunge să se reducă la ”cultură generală”. E a mea, țin la ea, o definesc cum vreau și nu o pun la bătaie.

No comments:

Post a Comment