28.9.13

Trenul, etern mijloc de socializare


Mie îmi place să merg cu trenul. Bine, în cele mai multe cazuri nu am nici de ales, dar nu m-am plâns niciodată că trebuie să stau câteva ore, așteptând. Ba chiar mi-a părut bine. În tren este inevtabil să dai de oameni care să stea cu tine în același metru pătrat. Așa că, pentru a ușura situația, poți să îți pui în practică mărețele strategii sociale. Asta dacă vrei. Asta daca ăla/aia pare o persoană care e dispusă să asculte și trăncăneala ta.

No, dar se poate întâmpla
să mergi singur cu trenul. Și ți se poate întâmpla chiar să pici cu persoane pe care nu le agreezi. Iar atunci, dacă ești decent, îți vezi de treabă și speri că persoana(sau persoanele) de lângă time să fie la fel de apatice precum tu pari. Dar mai ai și ghinion:





În momentele acestea, ipoteza că omul și maimuța au strămoș comun începe să pare din ce în ce mai fondată. Mai ales acum, că pare că s-a găsit veriga lipsă.

(E de remarcat faptul că aceștia nu își dau câtuși de puțin seama că riscă să moară. Omul nu e conceput să trăiască fără creier. Asta, sau au început să manifeste metode adaptative. Unele surse susțin că unul din mijloacele de supraviețuire reprezintă cuplarea urechii(direct sau indirect) la muzică pe care o pot înțelege. Undele create înlocuiesc undele cerebrale și așa slabe și prelungesc viața. Și cum e specie modestă și altruistă, muzica o lasă tare,ca să prelungească viața mai multor persoane, nu doar a lui.)

Totuși, să te filmezi și să nu îți dai seama cât de decerebrat pari și să consideri OK să postezi minunăția oriunde, arată că modul în care privesc lumea e clar,simplu și fundamental greșit. Mie mi-ar fi frică să îi las să călătorească pe calea trenului. Cine știe ce ar putea păți daca nu sunt atenți?


No comments:

Post a Comment