6.11.12

Nu-mi trebuie,nu învăț.

De câte mii de ori nu am auzit și noi aceste vorbe?”Nu îmi trebuie în viitor.Dacă nu îmi trebuie,de ce paștele mă-sii trebuie să îmi bat capu' cu filosofie/istorie/geografie/mate/română/chimie/bio etc.”.E,poate și noi ne simțim cu musca de căciulă.Poate am spus și noi asta.La dracu',numai eu știu de câte ori am spus asta.
Îmi puneam problema,apropos de bac,de matematica,la modul:”Deci,pentru o materie inutilă mie,lucrată la un nivel care să nu permită aplicabilitate în viața cotidiană,sunt în stare să nu iau BAC-ul,deci să îmi ratez viitorul.”

Ideea de bază e:Chiar vrei să știi puțin?Adică,da,la început pare ciudat chiar să dai atenție învățării unei materii care inițial pare să nu aibă absolut nicio tangență cu viitorul.Nu voi da argumentul ”Schemele de învățământ au fost făcute de oameni care știau ce făceau”,pentru că e o ipoteză care pică din start.



Nu există ”știu puțin,dar bine”!Dacă știi,vrei vrea să știi mai mult.Dacă te mulțumești cu puțin,nu arăți decât că ești obtuz,unidimensionat.Ți-e frică să știi mai mult,pentru că ai putea să nu înțelegi,sau pentru că ești un ignorant.În oricare dintre situații,ești clasat foarte jos,cu tot ”puțin,dar bine”-le tău.


Apoi,dacă să zicem că te dedici numai anumitor materii,să zicem doar mate.Bun,vei ieși un geniu în mate,dar nu vei știi morala unei povești cu tâlc.Sau nu vei înțelege o glumă cu iz istoric(gen ”Să faci ca turcii la 1877”),etc.
Astfel,Expert în ceva,sau cunoscător în toate?Cum e mai bine?Să zbârnâi la fizică,dar să fii praștie la română,sau să fii mediu în toate?



Din fericire,există și o a treia variantă.Poți să fii net superior într-un domeniu,menținând totodată și un nivel relativ ridicat la altceva.Adică,poți lucra la mate,dar mai poți citi și-o carte.Nu doare.

No comments:

Post a Comment