30.8.15

Crucea, bigotul și haleala



Niște lume crede. Niște lume nu crede. În ce? Păi, cam în orice. Poți crede că n-ai bani pentru că n-ai noroc. Poți crede că motivul lipsei banilor este faptul că stai în scaun toată ziua și aștepți, doar-doar oi prinde naibii rădăcini, ca să te poți hrăni ”decât” cu apă și soare, că frigiderul pare din ce în ce mai departe.
Poți crede că noaptea Soarele se ascunde. Poți crede că noaptea e cauzată de mișcarea de rotație a Pământului.
Și e OK, în mare parte. Poți crede cam tot ce vrei tu pe lumea asta. Cu anumite excepții( culturale - frecvent întâlnite în societăți totalitare), beneficiezi de marea libertate de a lua de bun absolut orice te taie capul. Atât timp cât doar crezi ceva, reacția cea mai dură( și cea mai frecventă, de altfel) pe care o poți încasa se manifestă printr-o formă de amuzament greu de voalat. Precum tu ți-ai luat libertatea să iei de drept că Iisus ți s-a arătat pe pâine, noi ne luăm libertatea să ne căcăm pe noi de râs că tu crezi așa inepție( firește, tot după mințile noastre obtuze).
Atât timp cât accepți ceea ce doar crezi ca fiind un lucru sau eveniment care, deși prezintă un sens pentru tine, nu este sprijinit de dovezi, cu timpul vei exclude lucrul/evenimentul din propriile analize ulterioare. Măcar ai mai puține șanse să corupi pe altcineva, care nu a avut norocul tău de a fi atât de rigid în a crede așa ceva.

E, începe totuși să devină interesant când vezi totuși că lumea este în stare să asculte numai acea voce care le zice că are dreptate, ignorând orice altceva. Iar vocea, mare surpriză, nu trebuie musai să vină de la o sursă imediat decelabilă.
Și nu mai admitem că poate nu avem dreptate. Nu, nene, nu ne putem lăsa așa de prejos. Suntem liberi să facem ce vrem, așa că putem face foarte bine din orice orice. Iar dacă lumea devine din ce în ce mai puțin receptivă la a primi căcat cu lingurița, și pentru că parcă devine din ce în ce mai important să ai o poziție argumentată sau măcar argumentabilă, producem și asemenea argumente. Ce, nu avem argumente pentru o asemena poziție? Cum adică? Nu putem avea? Nu avem libertatea să ave? Putem. Avem. Facem cumva.

Recent am citit un articol despre miraculoasele puteri ale semnului crucii și a unei rugăciuni spune deasupra mâncării și băuturii. Anumite studii făcute de o anume Angelina Malakhovskaya conchid că gestul și incantația omoară bacteria. Adică dacă urli cuvinte în pâine și îți treci mâna proaspăt scoasă din cur și o fluturi peste ce naiba ai tu pe masă, sperii microbi de moarte. Ad literam.
Tanti asta a consumat un deceniu studiind implicațiile Providenței asupra profanului și a constatat reducerea drastică(până la 99%) a numărului de bacterii, atât în cazul credincioșilor cât și în cel al necredincioșilor, după intonarea rugăciunii ”Tatăl nostru” urmat de semnul crucii. Asta se traduce în mai multe lucruri:
-Bacteriile, de oriunde ar fi( probabil de la dracu', pentru că altfel creșteau în număr de cum rugăciunea le gâghila urechea) sunt fluente în rusă( țara de origine a femeii) și
-Sistemele de epurare reprezintă o gaură neagră financiară, întrucât mai nou singurele metode cu adevărat eficiente sunt reprezentate de o mână singură și voce.
-Paraliziile de corzi vocale și amputațiile de mână aduc după sine grave probleme de sănătate, întrucât sunt abolite principalele metode sanitare, cum ar fi ruga și crucea
-Îndărătnicirea de a învăța rusa se traduce într-o declarație cât se poate de conștientă de dorință de îmbolnăvire

Totuși, se avertizează că variațiile de mișcare au consecințe în cea ce privește eficacitatea metodelor de sterilizare. Dacă nu se procedează exact cum a fost descris, rezultatele nu mai sunt atât de satisfăcătoare,
Probabil și asta are un efect, nu?
Dar, ce naiba, chiar vrei să te îmbolnăvești?



28.8.15

Dormi sau te culci?




Pentru că nimic din ce faci nu faci fără influența masivă a sexului, și pentru că poate ai chiar prea mult timp liber de citit, iar alții prea puține subiecte de făcut din căcat bici, descendenții lui Freud de la Elle.ro s-au hotărât

30.3.15

Relația altora

Notă: deși am adoptat o anumită poziție față de sexul unui părtaș, rolurile sunt perfect interschimbabile. Am adoptat poziția anume pentru că se mulează pe un caz concret. 

Stăteam de vorbă recent cu cineva, mândru deținător de relație de durată cu cineva. Cineva ar spune că dacă relația e mai lungă decât perioada de gestație, poate chiar e ceva de capul ei. Mă rog. Frumos, na, ce să zic? Omul a vrut o relație, a făcut pe dracu' în patru(Cine zice că nu poți folosi aceeași placă pentru TOATE?), a mutat munții din loc și i-a adus la picioarele duduii, care cum văzu cât de abil este ipochimenul, i-a și sărit în brațe. Povestea tipică de iubire unde Prince Charming pare(și poate e, eu nu neg) cel mai tare din parcare, iar femeia fatală pare că nu mai rezistă.

E, dar apare o problemă. Deși în multe cazuri, atunci când îți vâri o mască pe mutră, aceasta tinde să devină propria față, la relație e mai greu. Poate la începutul relației îți permiteai să consumi din energie pentru a fi mai romantic decât ești(caz în care romantismul ăsta de fațadă nu e altceva decât un preludiu emoțional), dar la un moment dat poate vrei să te relaxezi. Prea mult ți-ai supt burta, umflat pieptul și ținut respirația lângă ea, sperând să vadă cât de cocoș ești. Prea mult i-ai luat apărarea în cele mai inepte și imbecile scandaluri în care ai fost vârât tot de ea de mai că ți-era și rușine să îi aperi punctul de vedere, la cât de evidentă era hiba ei de logică din momentul ăla.
Prea mult, vrei și tu să fii cum ești tu.

Și acum începe distracția. Lucrurile nu mai merg. Lăsate să evolueze în pur echilibru, relația ta se îndreaptă spre o stare de maximă entropie, care ușor-ușor omoară inhabitanții acestei fatidice ”comuniuni”.
Ce e de făcut? Un lucru ar fi să închei relația, jump ship și aia e. Îți bagi picioarele în tot timpul ăsta petrecut și ajungi înapoi la 0, din nou în căutare, eventual cu o nesiguranță care te va bântui destul de mult timp. Nu există eveniment de durata întinsă care să nu lase nicio sechelă asupra ta.
Altă situație, mult mai frecvent întâlnită este nutrirea de trăiri și sentimente către o persoană care pare că îți înțelege suferința, în timp ce este în plină desfășurare. Poate ai noroc și parcă-parcă și această persoană ar simți ceva.

Și acum urmează piesa de maximă inconsistență logică. ”Nu. Nu voi face nimic, pentru că este într-o relație”. Această remarcă nu pare extraordinar de ineptă și unele persoane ar putea interpreta asta drept un semn de fidelitate față de celălalt părtaș al relației, care se află într-o poziție potențială aparent ingrată. ”Mie nu mi-ar plăcea ca Bulă să se ducă cu alta, așa ca probabil nici Bubulinei nu i-ar plăcea să-i fac asta”. Trecem pe lângă faptul că nimic nu îți interzice asta și, după ce râdem pe sub mustăți la doza de naivitate emisă, acceptăm argumentația asta drept posibil validă. Puerilă, dar validă.

În schimb, următorul argument mi se pare cea mai imbecilă formă de gândire vis-a-vis de o relație. ”Nu voi face nimic cu Bulă. Nici nu mă voi gândi la asta. Pentru că așa cum îi face Bubulinei, așa îmi va face și mie”. Asta este de departe cea mai ucigătoare, nefastă și idioată argumentare a unei asemenea poziții. Cuantificarea nivelului de prostie în ceva fizic ar duce inexorabil la catapultarea noastră din galaxie, acum ocupată de entitatea fizică a imbecilității, materializată, firește, în căcat.
Cum paștele mă-sii poți admite așa ceva drept un argument solid? Adică nu e bine dacă nu se dă cu capul de pământ? Dacă relația e irecuperabilă, nu e în regulă să se salveze ce se poate? E egoist? Merită cineva ceva mai bun? Probabil că nu, încă nu s-a distrus tot ce se putea distruge.

În logică este prezentată o eroare de gândire, numită ”Genetic fallacy”. Aceasta spune că dacă poți demonstra felul în care a apărut o religie, ai demonstrat că religia nu e validă.
Problema este că doar pentru că ai arătat cum a apărut, nu ai demonstrat nimic altceva. Nu ai cum să infirmi că religia e validă. Poate ea e adevărată și a apărut și în contextul unei nevoi. Informația adusă de pe acest argument este deci probabil validă, dar irelevantă.

Așa și aici. Faptul că ai reușit să determini că el nu e fericit în relația actuală(pe care nu o termină tocmai ca să nu îți împroaște reputația cu căcatul ăla de gândire care îi va veni peste cap), nu îți aduce absolut nicio previziune legată de o alta. Da' poate tu ești aia menită, ce îți este atât de incredibil de crezut?

Eu propun ceva și mai bun. Când îl vezi gata de a sări din barcă, ține-te pe poziții așa cum faci acum. Lasă-l să-și rupă gâtul, să se termine, să ajungă la 0, apoi când ești sigură că totul s-a terminat, că el e o epavă și inevitabil o ia de la 0, rămâi unde ești. Nici acum să nu intervii. Fă-l și mai confuz. Să nu mai înțeleagă nimic. Spune-i că de fapt voiai doar să-l ajuți să treacă peste starea de după încetarea relației. Așa te asiguri că omul va fi total altul. Nou-nouț, gata să pornească la un nou drum.
Oricum, lăsând gluma la o parte, poate chiar ar trebui să procedezi așa, să nu te bagi. La naiba, chiar nu pot să concep cum cineva și-ar dori cu adevărat langă sine o persoană cu asemenea gândire vis-a-vis de situația asta.

23.9.14

Darwin Awards: Masaj ieftin





Există trei sfere mari: Bizarul, Prostescul și Amuzantul. Aceste trei mari sfere pot suferi suprapuneri parțiale, formând în stilul diagramelor Euler diverse rezultate. E, dar ce se află la intersecția tuturor celor trei sfere este o comoară.

20.9.14

Propășirea neamului: Sticla plată




Din categoria ”Vă prezentăm acest cuțit fătă mâner, de la care nu lipsește decât lama”, cu mare mândrie se afișează ceea ce e probabil cea mai inutilă și idioată chestie care a ieșit pe piață, făcând chilotul comestibil să pară o capodoperă patentată de o minte cu adevărat sclipitoare. Sticla plată e concepută să încapă în geantă sau pe birou.

16.9.14

Răcorește-te




Libertatea  ne povestește de una de bea apă. Și asta i-a adus probleme.
Iată cum stă treaba. Femeia și-a impus să fie sănătoasă. Și cum musai e sănătos să bei 2 litri de apă pe zi, a zis să se conformeze. Și cum duduia e ocupată, nu putea să se hidrateze din puț, ci din sticlă.
Vezi, Doamne, numai bine nu i-a făcut. O grămadă de vreme s-a chinuit să înțeleagă de ce nu se simte bine cu atâta apă. După vreo 3 ani, când și-a făcut analizele, a văzut cu oroare că nivelul de magneziu e minuscul. Și vinovată e multa apă pe care a băut-o.

Mie mi se pare tare. Probabil că atunci când trăia nesănătos, Apa puțină îi dădea suficient magneziu. Cum a mărit volumul, pac îi e mai rău, că apa e săracă în magneziu.
Acum ar trebui să ne punem serios problema de performanțele intelectuale ale victimei, performanțe doborâte, probabil, de lipsa de magneziu. Dacă alegi ca unică sursă de magneziu apa, cred că meriți ce pățești, asta. Iar dacă astfel îți alimentezi opinia că astfel apa de la robinet e mai bună, să bei apă de la robinet pentru că are magneziu e ca și cum ai fuma pentru B3.

Da, știu că apa de la robinet e mai frecvent testată decât apa din sticlă. Dar de aici și până la a merge să zici că apa îmbuteliată e sursa tuturor răutăților doar pentru că o întâlnești în alimentație mi se pare o emanație a unei minți lejere.

15.9.14

Telekrap


Nu mai este loc liber pe interneți. Absolut oriunde ești informat că gigantul Deutsche Telekom a ajuns în România. Inițial n-am știut ce să zic. Dat fiind precedentul istoric, mi-am pus succint problema dacă urma să îi primim cu salutul roman sau cu ținta în cătare. Dar cum ”tertium non datur” e tot mai rar întâlnit, nu a fost deloc cum am gândit.